Sa incep cu lucrurile bune; sunt ceva mai putine decat celelalte si termin mai repede. 1. Vreme excelenta. 2. Un program, in prima zi a manfestarilor cel putin, excelent (recomand calduros ”Cimpoierii din Transilvania”, probabili mai familiari celor din Ardeal, dar, la fel de probabil, destul de necunoscuti regatenilor - oricum, senzationali; de asemenea, foarte bun - o ”pledoarie pentru folk” - si recitalul lui Florin Sasarman, ”castelan” de Medias; interesante ”papusile medievale ursiase” din Bistrita, desi cam prea prezente, parca). 3. Reîntalnirea cu (cativa, nu multi) mesteri populari cunoscuti prin alte targuri (”sarut-mana, Doamna Violeta!”). Si cam atat...
Cat despre lucrurile rele... In primul rand schimbarea locatiei manifestarilor, din centrul orasului (cum fusese pana anul trecut, inclusiv), in curtea Muzeului Municipal (la vreo 7 min. de mers pe jos din centru, pe niste strazi fara elemente de atractie turistica, adica un drum care nu prea ar imbia pe nimeni). Chiar daca obiectiv justificata (lucrari la retele desfasurate in centru), mutarea a dus la un pustiu cvasideplin al vizitatorilor/spectatorilor in fiecare din cele doua zile ale festivalului, cel putin pana pe la orele 16.00 - 17.00. Rezultat: plictiseala teribila, alinata partial de muzica buna de la statie (Loreena McKennitt, Enya etc.). In al doilea rand inca nu am reusit sa inteleg (si nici nu am sperante sa o pot face) de ce aceasta manifestare se organizeaza in zilele de vineri si sambata, in preajma datei de 12 iulie? De ce nu sambata si duminica, sau vineri-sambata-duminica, asa cum se intampla mai peste tot? Nemaipunand la socoteala si faptul ca vineri (adica in prima din cele doua zile) manifestarile au debutat la ora 15.00 (!).
In atari conditii, faptul ca abia am reusit sa acopar cheltuielile de deplasare nu ar mai trebui sa mire. Si nu a fost vorba doar de mine (sau doar de ceea ce fac eu): nici ceilalti mestesugari nu au facut mai nimic, unii preferand sa plece deja de sambata de la amiaza.
In rest, orasul - asa cum il stiam, organizatorii - dincolo de programarile eronate de mai sus - plini de solicitudine, amabili, politicosi... de bun-simt simt altfel spus. Cazarea decenta, bine-venita dupa o zi intreaga de stat (la propriu, dar si la figurat, din pacate, din lipsa de clienti) in targ.
O ultima nota cu ”-”: am remarcat ”internationalizarea” editiei de anul acesta a targului de mestesugari prin prezenta viguroasa a mestesugurilor chinezesti, mestesuguri ilustrate in sute de produse din (asa-zis) jad, tinichea si alte plasticuri, avand diverse forme, care mai de care mai familiare romanului: dragoni, broaste testoase, buddha burtosi, ying/yang etc. De gasit (oricum, mult mai ieftine), în comuna Voluntari, Complexul Doraly, Pavilionul P.
O ultima nota cu ”+” (pour la bonne bouche): in seara primei zile, un soricel speriat se aciueaza sub cutia lasata pe pamant in care imi tineam o parte din produse. L-am ferit cateva ore de trecatori lasandu-l sa stea sub cutie, pitit intr-o adancitura a pamantului. Ceva mai tarziu, ajungand la concluzia ca soricelului ii sta bine cu drumul, am ridicat cutia pentru a-i da un impuls, ca sa constat ca domnia-sa intrase printr-o fanta in cutie, plimbandu-se, precum la un targ imobiliar, printre casutele de acolo. Am reusit sa-l evacuez pana la urma prin aceeasi fanta prin care intrase, soricelul zbughind-o dintr-o data in mijlocul aleei. Unde - in loc sa continue sa alerge pana la un adapost, asa cum ii sta bine oricarui soricel speriat - a gasit de cuviinta sa se opreasca sub un carucior si sa se apuce sa manance o bucatica de staniol murdar de ciocolata, scapat de cineva pe jos. Lumea multa, adunata in jurul lui, nu a parut sa-l deranjeze, iar un copil chiar l-a mangaiat usor, cu degetul, pe spate, singura reactie a soricelului parand sa fie una de gadilare, nicidecum de sperietura. Intr-un final, dupa ce a lichidat toata ciocolata cu staniolul aferent, creatura a decis sa finalizeze traversarea aleii si sa se ascunda intre niste tufisuri de peste drum.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu