Si cocosul a cantat pentru a patruzecea oara...

Am nimerit... frumos pentru o prima participare la Cocosul de Hurez: la cea de-a 40-a editie a acestui targ, vizitat, de multe ori, pana acum, dar niciodata incercat din postura de ceramist. A fost frumos, a mers bine, am reusit sa ma bronzez serios in stil U650 (adica ”tractorist”) si m-am intors cu mai nimic acasa. Dat fiind ca targul s-a tinut la 40 de km de Ramnic - orasul in care traiesc - m-am vazut cu cunoscuti cat intr-un an intreg; e buna ceramica asta a mea si la socializare. Plus cei cu care lucrez zilnic - ziaristii din media locala - cu care am vorbit in targ si care, unii, au si avut bunavointa sa scrie despre mine - ma voi lauda la sfarsitul postarii punand linkurile catre articolele aparute; si vreau sa le multumesc si in felul acesta.

A fost vreme buna, chiar excelenta as putea spune: potrivita pentru o zi de targ, cu ceva nori care au mai stamparat arsita soarelui, iar asta s-a vazut si in numarul mare de vizitatori veniti in targ. A fost si rock in seara dinaintea primei zile ”oficiale” a targului, a fost un spectacol de muzica si dansuri populare, iar in rest statia de la scena din Parcul ”Trei Stejari” a difuzat la exact volumul potrivit muzica de foarte buna calitate: felicitari celor de la tehnic pentru selectia facuta.

Am fost vecin in targ cu domnul Nicolae Diaconu din Codlea (turma de oi, ciobanul si vacile din fotografia de mai sus, toate facute din ceramica, ii apartin si au oprit zeci de oameni in dreptul lor), m-am bucurat sa-l revad si, mai ales, ca am avut vreme sa stam mai mult de vorba; m-am intalnit, de asemenea, cu multi prieteni facuti prin precedentele targuri pe unde am mai fost.
Tragand linie si adunand, Cocosul de Hurez a fost, pentru mine, unul din cele mai reusite targuri la care am participat. Am avut cateva piese mai deosebite, mai complexe, care, alaturi de biserici, spre suprinderea mea, s-au ”dus” printre primele; voi mai lucra astfel de piese si pentru targurile viitoare.

Acum am serios de gand sa stau, pur si simplu, cam o saptamana. Simt ca am nevoie, ca lucrul aproape neintrerupt la ceramica inceput de pe la sfarsitul lunii februarie incepe sa-si spuna cuvantul in sens negativ si ca o pauza (nu mare!) e chiar binevenita. Voi incepe apoi sa lucrez din nou: as vrea sa ajung la targul organizat de Zilele Cetatii Medias si trebuie sa am cu ce ma prezenta si la targul de la finele lui iulie organizat in Zavoiul Ramnicului cu ocazia Zilelor Imnului National. Si pentru toate acestea, ma rog lui Dumnezeu sa-mi dea sanatate si la fel doresc si tuturor celor care au trecut prin targul de la Horezu sau care ajung pe acest blog!
Si acum, lauda:
Impact Real
Radical
Curierul de Ramnic (via Agerpres)
Indiscret
Infopuls
P.S.: uitasem sa ma (iar) laud cu ce este cu adevarat important: fetita mea mi-a facut o surpriza si, intr-o zi, cand eram la birou, a modelat dupa cum a dus-o capul si mainile un iepure din lut. I l-am ars, alaturi de casutele mele, iar apoi tot ea l-a pictat. Ce a iesit, e mai jos; mie mi-a placut tare mult.