luni, 25 iulie 2011

Sighisoara, mon amour...

...si chiar nu exagerez: mi-a placut Cetatea de prima data cand am vazut-o, m-am bucurat ca si fetitei mele - cand am inclus, acum cativa ani, Sighisoara ca destinatie in prima din excursiile noastre prin tara - i-a placut la fel de mult, mi-a placut si acum, cand n-am prea apucat sa ma plimb asa cum voiam, ”consemnat” fiind la cortul de sub Turn...
Iar bucuria asta a revederii a compensat, in buna masura, slabele vanzari inregistrate. Carora le-am gasit si cauzele: 1. nici eu si nici majoritatea celor aproape 80 de mestesugari prezenti nu ofereau turistilor straini care vizitau Cetatea obiecte care sa le aduca aminte strict de acest loc minunat. Intr-un fel i-am inteles: cum sa vizitezi un astfel de obiectiv turistic si sa nu iei ceva care sa-ti aminteasca de aceasta vizita? Astfel ca, in ciuda ”concurentei” facuta de targ comerciantilor de suveniruri din Cetate, acestia au continuat sa vanda magnetii cu poza Cetatii si a Turnului sau cu cea a lui Dracula, la fel si canile, ipsoseriile, medalioanele si toate celelalte maruntisuri - putine din ele lucrate manual - care aminteau intr-un fel sau altul de Sighisoara. Sunt convins ca o astfel de situatie se inregistreaza si la Castelul Bran, un alt loc ”specific”, care te indeamna sa cumperi ceva care sa-ti aminteasca distinct de el. 2. Nici turistii straini nu mai sunt ce erau odata; sunt mai cumpatati cu cumparaturile, iar daca mai si mancau ceva in Cetate - la preturi de-a dreptul nerusinate - e clar ca nu le mai ramaneau prea multi bani pentru alte suveniruri, de orice natura ar fi fost ele.
Organizarea gazdelor a fost fara repros, cazarea in regula, voluntarii de la Veritas mereu prezenti printre corturile mesterilor, ba cu un pahar de cafea, ba cu niste prajiturele proaspat scoase din cuptor.
Ca si observatii (cum mi-am luat obiceiul):
Un patriotism local impins putin cam departe la un creator de costume populare din Vaslui: avea cortul vizavi de al meu si de cel vecin, al unui sculptor in lemn din Targu Mures, pe masa caruia trona - impozanta si complexa - o lucrare infatisandu-l (fara a lasa prea mult loc de confuzii) pe Sfantul Gheorghe omorand balaurul; vecinul din Moldova, in prima zi de targ, se apropie de sculptura, o admira cateva minute, din toate unghiurile, dupa care, foarte senin, il intreaba pe sculptor: ”este Stefan cel Mare, nu-i asa?”
La poalele dealului, inainte de a incepe sa urce drumul care intra pe sub Turn in Cetate, un spatiu comercial: Salonul de Cosmetica ”Magic”. M-am pus in locul unei femei si m-am intrebat daca intr-adevar mi-as dori sa intru intr-un astfel de salon care recunoaste, prin titulatura, ca e nevoie de o adevarat ”magie” ca sa arat frumoasa.
Un maner de la usa de intrare intr-o covrigarie de pe strada principala: delicios!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu