Impresii colaterale

Urmatoarele nu au legatura cu ceea ce fac, cu casutele mele din lut... sau nu una directa; indirect, este vorba de lucrurile, faptele pe care le vad atunci cand sunt in drum spre sau dinspre un targ, sau pe care le vad in cale doua-trei zile pe care le petrec intr-un oras strain.
1. Am avut de curand un sentiment de liniste care a domolit subit toata zbaterea din ultima perioada cauzata de criza de care toti vorbesc si de efectele ei. Am fost intr-o comuna de munte, cu specific puternic imprimat de crestere a oilor. O dimineata de duminica, in locul de organizare a saptamanalului targ. Era destul de devreme si am avut astfel ocazia sa vad zeci de oameni asteptand sa vina ”ciobanii” cu branzeturi. Nu era o inghesuiala la cine stie ce promotie, nu se dadea nimic pe gratis sau cu pret redus... erau doar asteptati, in liniste, cu rabdare, sa ajunga in targ cei care se ocupa cu prepararea branzei. Si au venit: oameni obisnuiti, descarcand din carute cutii de plastic pline cu branza tinuta in zer, sau carand in spinare boccele uriase cu cas, cascavale, colacei de cascaval, branza de burduf, lapte, urda, branza in coaja de fag si inca altele. Dupa ce s-au instalat la mesele din zona destinata branzeturilor (ca un facut, cei 10-12 producatori venisera cam in acelasi timp), cei care au asteptat (mai toti localnici, dupa port) s-au grabit sa-si faca cumparaturile. Nu s-au inghesuit, nu s-au imbulzit, doar parca doreau sa bage mai repede in sacose ce aveau nevoie. Era o scena de o normalitate greu de gasit astazi si, in acelasi timp, marcata de un fel de belsug, de bunastare. Si am avut brusc senzatia ca, indiferent ce se va mai intampla cu criza (si oricate alte crize vor mai veni dupa ce asta se va termina), indiferent ce decizii anapoda vor mai lua guvernantii, la targul acela, in fiecare duminica dimineata, vor veni mereu ”ciobanii” sa-si vanda branza si mereu vor avea clienti pentru bunatatile lor. Particularitatea satului de a fi cvasidecontectat de restul mecanismelor economice de la nivelul tarii va face ca economia lui proprie sa functioneze continuu, autarhic, indiferenta la ce este in jur. Am plecat linistit (si cu un kilogram de ”covrigei de cascaval” - o nebunie de specialitate absolut delicioasa dupa ce e rumenita in tigaie), iar la iesire din targ - dupa ce am trecut printre porci de vanzare, gaini, curci, porumb boabe si altele - am dat peste o alta coada: macelaria satului se deschisese, iar oamenii ieseau de acolo cu fleici, sunci, carnati de casa si pulpe de vita.
2. Am prins pe cateva drumuri prin tara sezonul culagatorilor de mure: zeci de oameni (femei, copii, adulti in putere), pe marginea soselei, in zonele de deal si munte, cu galeti de plastic, cu foste cutii de smantana sau cu pet-uri taiate pe jumatate, care, la fiecare masina ce trecea pe langa ei, se ridicau in picioare, incepeau sa agite mana sau mainile in semn de atentie in timp ce pe buze li se putea citi rostirea cuvantului ”mure”. O ”gimnastica” extrem de obositoare, sunt convins, mai ales că parea a se întinde pe toată durata zilei. Cu toate acestea, nimeni, nici unul din cei de pe margine, culegatori de mure si comercianti ambulanti de ocazie ai acestor fructe, nu s-a gandit sa gaseasca pe undeva o indiferent cat de ordinara bucata de carton pe care mare, cu litere de tipar, sa scrie (eventual cu un carbune dace le-ar fi lipsit instrumentul necesar) cuvantul magic MURE. Nu am pretentia sa treaca si un pret, nici macar aproximativ: ar fi prea mult. Dar atat de simplu s-ar fi inlocuit o intreaga gesticulatie, uneori gresit inteleasa (in cateva randuri nu am reusit sa-mi dau seama daca cei ce o practicau vindeau ceva sau daca faceau, pur si simplu, autostopul), cu ceva care s-ar fi apropiat o catime de eficienta si, de ce nu?, de decenta.
PS: am cumparat 3 kilograme de mure pentru o ”murata” dintr-o piata, la pret mult mai bun (din cate am aflat ulterior) decat cel de pe marginea drumului.