Craiova... intr-un (foarte, mult prea) tarziu

E clar: nu am nici o scuza! Iar figura lui Florin Giorgini care ma priveste mustrator din avatarul de la ”persoane interesate” e dovada ca nu am chiar nici o scuza ca scriu atat de tarziu (mai bine de doua luni!) despre Targul de la Craiova.

Cu atat mai mult cu cat a fost chiar un targ reusit in ceea ce ma priveste. Si nu numai pe mine. Apoi a mai fost un la fel de reusit prilej sa cunosc oameni noi, dar sa-i si revad pe mai vechii cunoscuti in targurile anterioare: echipa de la Targu-Jiu (care a reusit, prin nea Ionel Retezeanu, dar si prin Florin Gheorghiu, sa sufle marele premiu, respectiv premiul II la tineret-sperante, asta desi ambii se aflau la prima participare in capitala Baniei!!), Laurenţiu Pietraru din Horezu, profesorul Manoli, vecinul cioplitor de furci in lemn din cartierul CPL sau - tot ”lemnarul” - Vasile Ene, cu care am avut bucuria sa impart cortul in cele trei zile ale targului (fotografiat aici pe ascuns in timp ce lucra la un crucifix - a lucrat fara ragaz in fiecare ora din toate cele trei zile ale targului).

Chiar daca a inceput sub asupicii oarecum proaste (ajuns dimineata, pe la 6 fara ceva, in Craiova - pustiu peste tot!, am cerut indicatii despre locul desfasurarii targului de la politistii comunitari, dupa care am reusit sa-mi montez intr-un timp record cortul, dar intr-un loc gresit, aflat la 500 m de esplanada Teatrului National, locul unde s-a tinut manifestarea!), targul a fost unul animat de dimineata si pana seara, cand vindeam la lumina becului prins cu sarma de marginea cortului.

Cazare decenta, care oricum, dupa un consum relativ sustinut de tuica in timpul zilei (evident - pentru a face fata vremii de toamna destul de friguroasa), nu mai conta foarte mult, un ”impinge-tava” situat in imediata apropiere a targului, cu mancare ok la preturi asemenea, oameni de bun-simt, chiar interesati de ceea se intampla in fata teatrului. Am aflat ca targul de Zilele Craiovei - pentru ca acesta a fost cadrul general - este singurul eveniment de acest fel care se organizeaza in oras, de aici si interesul mare al localnicilor sau al locuitorilor din imprejurimi.

Singura impresie proasta a fost intrarea in Craiova dinspre Valcea/Pitesti/Bucuresti, unde pe absolut toti stalpii de iluminat public erau arborate drapele electorale portocalii, aceasta promovare masiva, cantitativa (si deloc calitativa) reusind sa creeze o impresie de amenintare, de ceva covarsitor (am revenit in Craiova pe 1 decembrie, intre cele doua tururi de scrutin pentru prezidentiale: drapelele portocalii din octombrie fusesera dublate de un alt rand, cu culori ceva mai proaspete, astfel incat pentru drapelele tricolore care ar fi fost normal sa fie arborate cu ocazia Zilei Nationale nu s-a mai gasit loc! Tare trista aceasta risipa de... de toate)

Un moment frumos al targului a fost cand, dupa ce cu o seara inainte ii daruisem o casuta-miniatura domnului Ion Balosu, directorul sectiei de etnografie a Muzeului Olteniei - una din institutiile organizoatoare, acesta a venit dimineata la mine si mi-a spus ”domnule, eu abia acasa mi-am dat seama ce faci dumneata, abia dupa ce am scos casuta din ambalaj am realizat ca e vorba de lut, de ceramica lucrata manual si ca piesele dumitale sunt cu adevarat deosebite”. Mi-a sugerat sa incerc alta modalitate de expunere, in care procedeul de realizare a pieselor mele sa fie mai evident, eu i-am explicat care au fost ratiunile pentru care folosesc aceste ambalaje (transport facil, prezenta eleganta... pana la urma, vorba aia cu ”ambalajul vinde marfa” nu e chiar goala pe de-a-ntregul), una peste alta a fost un moment frumos pentru ca aprecierile acestea veneau din partea cuiva specialist in studiul mestesugurilor si traditiilor populare.

Ce a mai fost? Am plecat cu o comanda de principiu de cateva zeci de casute-miniatura (pana la urma a fost vorba de 70 de piese) din partea unei doamne din Italia, comanda pe care am finalizat-o si livrat-o la intai decembrie, a mai fost vorba de o noua cunostinta - Florin, de care pomeneam la inceput - care mi-a cumparat la inceput o biserica, apoi mi-a cerut doua casute cu ocazia urmatorului drum la Craiova, iar acum mi-a dat o tema de lucru pentru perioada urmatoare. Mai mult decat atat, pasionat de fotografie, a facut cateva fotografii/montaje absolut deosebite la piesele luate de la mine, pe care, cu permisiunea lui, le postez aici.

Una peste alta, targul care a incheiat - pentru mine, mester popular de ”week-end” - anul acesta a fost unul frumos. Si din fericire, nu a fost singurul asa. Anul acesta am incercat sa ies mai mult (am si muncit mai mult) si am descoperit ca imi place teribil sa imi scot ”casutele” in lume. Este un motiv in plus pentru care acum, cu doua saptamani inaintea lui 2010, astept cu si mai multa nerabdare venirea primaverii.

Dar pana atunci, un Craciun fericit tuturor si un an nou cat mai bun! Si sanatate, multa sanate! Doamne ajuta!

PS: sa nu uit sa ma mai laud inca o data: la inceputul lui decembrie, prin amabilitatea si interesul dnei Ana Maria Cirstea, corespondent radio pe Valcea, am aparut cu un scurt interviu la Radio Romania Actualitati - emisiunea ”Obiectiv Romania”. Dupa emisiune - imediat, dar si in zilele ce au urmat - m-am convins cat de receptionat este acest post de radio: am fost foarte surprins sa aflu ca multe din cunostintele mele ascultasera acel scurt insert difuzat. Multumesc si astfel doamnei Cirstea, de altfel o obisnuita a lumii traditiilor populare (colectionara de costume populare si interpret vocal de muzica populara), dupa cum aveam sa aflu la jumatatea acestei luni.

Numai bine tuturor!

Daniel Ionescu