Biserica

Biserica romaneasca... aici e o intreaga poveste. Ma uitam aseara (16 martie) pe TVR2 la un documentar despre cum incercau unii sa reconstituie o macara medievala despre care presupuneau ca ar fi fost folosita la construirea catedralelor franceze. Dupa parerea mea, era un pic pierdere de vreme (si de bani, bien sûr), dar nu asta voiam sa spun. Vorbea documentarul despre ”competitia” dintre episcopii francezi in construirea de catedrale. Astfel s-au nascut, dupa Notre Dame, marile constructii - din care am retinut-o pe cea de la Reims -, una mai mare decat alta. Grandioase, e adevarat, dar mesagere ale unui (vorbitoare despre un) Dumnezeu rece, intangibil.

Cu Bisericile noastre e altceva. Ele au intimitatea confesionalului si sunt construite din materiale familiare omului simplu (lemnul, piatra). Forma de nava, de corabie este mai elocventa la o biserica moldoveneasca decat la o catedrala. Dumnezeu e ”coborat” - in sensul bun al cuvantului, acela de apropiere - langa credincios si sta alaturi de el, in strana. Pe jos sunt covoare, la fel ca in casa omului de la tara, in ”odaia cea buna”.

Unele biserici vechi de prin Oltenia sunt niste case mai mari (mai lungi, de fapt), fara turla, doar cu o cruce deasupra altarului: incursiunile celor de alta credinta de pe vremea Valahiei au dus la acest fel de ”camuflaj”.

Am, si aici, cateva modele preferate, iata-le (si, sa nu uit: pentru ca exista corespondenta constructiva intre golul din interiorul piesei si turla, pana spre acoperisul acestei, in bisericile din lut pe care le fac se pot arde lumanari candela... pe intuneric parca ar fi o biserica in noaptea de Inviere).

Prima e din Moldova, dupa modelul celei de la Brosteni, din Suceava.

A doua este forma clasica a bisericii din lemn de pe oriunde din Ardeal.

A treia piesa este dupa modelul bisericii din Sarasau, Maramures.

Si, in fine, ultimul model este inspirat de biserica de la Sapanta, acelasi Maramures.