Profet în ţara mea!

E o vorbă care spune că nimeni nu e profet în ţara lui. Altfel şi în sens mai larg spus, că recunoaşterea cuiva în propria comunitate vine târziu, dacă nu chiar deloc. Asta a fost valabil şi pentru mine până sâmbătă, 11 iunie, în a doua zi de desfăşurare a ”Cocoşului de Hurez”, când, seara, am avut onoarea de a primi un Premiu Special din partea juriului concursului de creaţie condus de dna etnolog Corina Mihăescu pentru căsuţele mele din ceramică. Este, din câte ştiu, pentru prima dată când, la Horezu, sunt apreciate meritele şi altor truditori cu lutul în afara olarilor tradiţionali şi le mulţumesc tuturor celor care au văzut în felul în care eu - dar şi alţi meşteri, tot la fel ieşiţi puţin din tiparul obişnuit - lucrez lutul pentru a scoate la iveală miniaturi ale arhitecturii tradiţionale româneşti. Aveam până acum premii acordate la Târgul Olarilor din Sibiu - Diplomă de Excelenţă în ceramică figurativă, în 2009, sau la Târgul Meşterilor Populari de la Craiova - Premiul III, în 2014, dar nici o astfel de apreciere de pe plan local.

”Cocoşul de Hurez” de anul acesta a fost, în ciuda prognozelor meteo extrem de nefavorabile - din fericire doar parţial concretizate - un târg foarte bun, de la care am plecat cu maşina goală. Şi asta, dar şi multele aprecieri (cuvinte frumoase, exclamaţii de admiraţie sau simple zâmbete) primite, m-au răsplătit pe deplin pentru eforturile din amiezile şi serile ultimelor luni, când am lucrat ca să aduc în târg cele mai frumoase piese.

Şi pentru că anul acesta am avut un ajutor de nădejde la stand - fiica mea, Ştefana - am profitat şi m-am mai plimbat prin târg, făcând şi câteva fotografii, care nu au chiar legătură cu ceramică, dar vorbesc despre cum am perceput eu atmosfera din satul de vacanţă ”Stejari”.