In Craiova, la poalele Anzilor

Cred ca mi-as dori sa vizitez Craiova si pe vreme calda. Nu stiu cum se face, dar fiecare din cele doua targuri de acolo din cuprinsu unui an (cel de dinainte de Paste si cel de Zilele Craiovei, in preajma Sfantului Dumitru) se intampla pe un frig tare pacatos. Numai numele de Craiova si a ajuns sa-mi dea fiori de gheata... nu e in regula deloc.
Evident, targul din week-end-ul trecut n-a facut exceptie, doar haina de blana (altfel spus costumatia de iarna in toata regula) reusind sa tina frigul - cat de cat - la distanta. Cat despre targ, anul acesta mi s-a parut putin cam prea "colorat", cam prea "pestrit". Multi expozanti, doar o parte dintre ei mesteri populari, foarte multi veniti cu dulciurile "traditionale" romanesti - cum ar fi alvita "Hannah Montana" sau turta dulce cu nuca de cocos -, iar o parte din cei din domeniul textilelor si prelucrarii pielii pareau ca au ajuns in targ doar pentru ca n-au mai gasit loc de expnere la expozitia cu vanzare de confectii si marochinarie din incinta Teatrului "Marin Sorescu" de langa noi.
Constanta - in sensul bun al cuvantului, de data asta - grija organizatorilor pentru cei invitati: cazare de 3 stele la un hotel de la marginea orasului (un fapt amuzant: hotelul - dotat dupa cele mai moderne standarde: aer conditionat, plasma, frigider, acces cu cartela la care se adauga o impresionanta - la prima vedere - cabina de dus high-tech, dar din care am constatat cu surprindere ca functiona bine doar radioul si iluminatul), cu mic-dejun inclus, o politica consecventa exprimata succint de directorul Etnografiei de la Muzeul Olteniei, Cornel Balosu: ”Vin mesteri din toata tara, unii vand cate ceva, altii poate ca nu... si atunci ni se pare corect sa le asiguram macar conditii cat mai bune de cazare, pe langa cele de expunere din targ, ca sa se bucure, pana la urma, de o experienta frumoasa”.
Vanzarile mele nu au stralucit, poate si datorita ofertei uriase de tot felul de obiecte, mai mult sau mai putin ”hand made”. Una peste alta, n-am iesit in pierdere, chiar daca se putea si mai bine.
M-am bucurat sa revad un caine ”comunitar” pe care-l remarcasem si la editiile trecute ale targului: un animal simpatic, voios, cu chef de joaca, in ciuda celor doar trei labute pe care le are; l-am fotografiat dormind pe treptele soarelui, ”impuscat” de lumina dogoritoare a soarelui, alaturi de alti camarazi de-ai sai.
Cu ocazia targului de la Craiova, am realizat si o copie dupa Casa Baniei, imobil cu o arhitectura foarte asemanatoare cu cea a Culei Cornea Brailoiu din Gorj, pe care am copiat-o ”pe comanda” acum vreo doi ani.











Acum, sa explic si titlul: cu acordul nefericit al Primariei Craiovei, un grup de ”amerindieni” s-au plasat cu muzica, taraba cu cd-uri si dansul la unul din accesele in targ, blocandu-l cu totul. Inutil de mentionat ca muzica Anzilor se potrivea ca nuca-n perete cu un targ de produse traditionale romanesti. Oricum, multa galagie - pana la targul asta, imi placeau ritmurile andeane, acum cred insa ca am nevoie de o lunga perioada de timp in care sa nu le ascult absolut deloc - o scrisoare de protest a mai multor mestesugari catre edilii Craiovei (apropo de asta, am prins ”live” pe o televiziune locala debutul concertului din Craiovita Noua cu ocazia Zilelor Municipiului, adica o gretoasa osana audio-video inchinata primarului, incalificabila prin culmile atinse de linguseala, gudurarea si tamairea edilului-sef... si eu care credeam ca le-am vazut pe toate: ei, m-am inselat!) si cam atat: duminica seara, in ultima zi a targului, am strans cortul, mesele, scaunele si marfa ramasa pe aceleasi ritmuri obsesiv-amerindiene.