Sibiu, Septembrie, Soare

Scriu atat de tarziu cateva randuri despre Targul Olarilor de la Sibiu din doua motive: primul - apropape imediat dupa targ mi-am permis o mica vacanta, in care am reusit sa stau deoparte de masa de lucru (dar, ”multumita” unor colegi de serviciu, am fost sunat de la birou in aproape fiecare din zilele de concediu) si al doilea - pentru ca doar acum am mai scapat de arsurile de la soarele puternic care a domnit peste cele doua zile ale targului de la Sibiu. Scriam mai demult despre Targul Mosilor de Vara de la Pitesti ca e marcat, constant, de vreme proasta, de ploi, de vanturi si de tot felul de avertizari de cod galben sau portocaliu... la fel si cu Sibiul, dar pe invers: indiferent cat de ”nefericite” sunt prognozele de dinaintea
targului (anul asta, de exemplu, cu cateva zile inainte de primul week-end al lui septembrie, majoritatea forecasturilor nu se intelegeau daca sambata, 3 septembrie,va ploua 5 sau 6 ore), poti fi sigur ca vremea la targ va fi excelenta. Poate un pic cam prea excelenta, as zice: sa stai in plin soare, cate 10 ore in fiecare zi, doua zile la rand, cu singur adapost o sapca, nu e o experienta pe care s-a recomand prietenilor. M-am ales cu arsuri puternice pe antebrate, pe gat si pe ceafa, arsuri care de-abia acum au inceput sa se cojeasca.

Dar destul despre asta! Targul de la Sibiu a fost, si sub alt aspect, la nivelul asteptarilor: cel mai bun targ de pana acum (din cele opt la care deja am tot fost). Am avut placerea sa revad oameni care au cumparat anul trecut de la mine si care au revenit sa-si completeze colectia. M-am intalnit si cu domnisoara care, aproape in pragul disperarii, cauta anul trecut un cunoscut prin Piata Mare de la care sa imprumute zece lei ca sa poata sa mai cumpere inca o piesa (luase deja vreo doua) - i-au fost de ajuns 2 minute si l-a gasit, cumparand piese dorita (cred ca era un han); am avut, reintalnind-o, bucuria sa-i spun ca fervoarea de cu un an in urma la vederea casutelor mele a fost cel mai frumos compliment care mi-a fost adus vreodata... o salut (daca va citi aceste randuri) si pe aceasta cale. In rest am dat de toate - si piese mai mari, mai scumpe, dar si zeci de ”maruntisuri” - una peste alta neavand motive de nemultumire.

Trebuie sa remarc o gaselnita a organizatorilor care au recomandat mentinerea pozitiilor de anul trecut, in felul acesta evitandu-se eternele discutii de sambata dimineata intre unii din mestesugari.

Acum lucrez la o comanda de magneti pentru un magazin din Bucuresti si, dupa ce o termin, voi incepe lucrul la lotul pentru Targul de la Craiova... va fi probabil ultimul din acest an, foarte obositor.