luni, 18 aprilie 2011

Targul de la Craiova - anduranta meteorologica

Probabil din cauza perioadelor in care targurile craiovene se organizeaza (la inceput de primavara, pentru Targul de Paste - ajuns anul acesta la cea de-a treia editie, sau toamna tarzior, pentru Targul ocazionat de Zilele Municipiului de la sfarsitul lui octombrie), prezenta mestesugarilor in Capitala Olteniei reprezinta un adevarat test de rezistenta la capriciile vremii. Nici manifestarea de la jumatatea saptamanii trecute nu a facut exceptie: miercuri - vant si o constanta amenintare de ploaie, joi - vant si concretizarea amenintarii de ploaie din ziua precedenta (ploaie in rafale plus un cort care parea hotarat sa-si mute pozitia cu de la sine putere, vineri - soare arzator/parlitor si, evident, vant); una peste alta, m-am intors acasa cu nasul infundat, dar si cu un bronz invidiat de colegii de serviciu.

Acesta este si motivul pentru care, la sfarsitul celei de-a doua zile, aproape ca ma hotarasem sa ma apuc de altceva: vanzarile slabe de miercuri si cele catastrofale de joi (a adevarat, nu doar eu ma plangeam de asta, ci aproape toti cei 53 de mestesugari de pe esplanada Teatrului ”Marin Sorescu”) indemnau serios catre o depresie perfect justificata. Salvarea a venit odata cu soarele de vineri, cand oamenii au inceput sa viziteze targul si, multi dintre ei, sa cumpere din obiectele expuse. Daca as fi superstitios as spune ca schimbarea locului (de catre mine si de catre colegul de cort, domnul Vasile Ene - am abandonat cortul, care, Dumnezeu stie cum, se afla intr-o zona in care sufla permanent un puternic curent de aer, turbion provenit din coltul cladirii teatrului, probabil, si ne-am mutat cinci metri mai spre strada, unde nu sufla nici un pic de vant) ar fi la baza acestei schimbari in bine; dar nu sunt.

Cea de-a treia - si ultima zi - ne-a rasplatit si cu un halou frumos si ciudat in acelasi timp, format in jurul soarelui.

Oricum, trebuie spus ca organizarea celor de la Muzeul Olteniei a fost impecabila: cazare de cea mai buna calitate la Hotel Jiul, mic dejun la restaurantul hotelului, decontarea transportului sunt tot atatea moduri in care gazdele noastre ne-au facut sa ne simtim bine-veniti. Cu atat mai mult cu cat aceasta manifestare s-a derulat intr-o perioada de restrictii bugetare, o astfel de abordare este de remarcat/laudat.

Mai mult decat atat, am mai adaugat un punct in calendarul perioadei imediat urmatoare: la sfarsitul Saptamanii Luminate, cu ocazia sarbatorii Izvorului Tamaduirii, voi participa la un targ de doua zile organizat la Manastirea Horezu de primaria orasului. Si acest targ, dar si celelalte la care voi participa la sfarsitul lunii mai (zilele culturii populare valcene la Muzeul Satului ”Dimitrie Gusti”) si inceptul lunii iunie (”Cocosul de Hurez”) au fost motive suficiente pentru ca, imediat dupa intoarcerea la Ramnic, sa ma reapuc de lucru, incepand cu o serie de biserici.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu