Targul de la Targu-Jiu... privire retrospectiva

Ca de fiecare data cand ma duc intr-un astfel de targ al mestesugarilor, prima senzatie pe care o am este ceva de genul ”de ce ar cumpara oamenii lucrurile pe care le fac cand in jurul meu sunt lucruri care mi se par mult mai frumoase, mai deosebite?” Dar apoi, vazand interesul oamenilor care doar se opresc sau chiar cumpara cate ceva de la standul meu, discutand cu ceilalti expozanti care apreciaza ceea ce fac (si ii cred, pentru ca la astfel de manifestari nu prea are cautare minciuna politicoasa), imi revin si ma bucur de prezenta mea alaturi de ei.



Despre Targ... au fost patru zile obositoare si pline, cu momente aglomerate intercalate unori lungi ragazuri de liniste completa. Am avut drept vecini doua persoane deosebite: domnul profesor Traian Ionel, de la sectia externa din Targu Carbunesti a Scolii Populare de Arta Targu-Jiu, si mai tanarul profesor Florin, tot artist si el, moldovean de origine si, in consecinta, mucalit. Primul dintre ei autor al unor machete - impresionante prin acuratetea detaliului - ale unor obiective religioase din tara si din afara. Realizate din lemn si rezultat al multor, multor ore de migala. Preturi, este adevarat, mari, dar care, oricum, nu reflecta volumul de munca ce se ascunde in spatele fiecarei piese. Al doilea, ”iconar” pe sticla si realizator al unor rame impresionante din lemn, sculptate in forme geometrice.



Ca desfasurare, fiecare din zilele (putin prea multe, dupa parerea unora dintre expozanti, targurile de acest gen desfasurandu-se, de regula, pe durata a doua zile de sfarsit de saptamana) incepea cu o perioada mai animata, pana pe la ora 11.00, urmata de un lung interval de inactivitate cvasitotala care se intrerupea abia pe la ora 19.00, forfota oamenilor incepand sa se stinga dupa ora 23.00. Asadar, aproape 15 ore de stat in targ pentru fiecare expozant. De aici oboseala de care vorbeam. Impresia buna facuta de toate exponatele celor care au trecut pe la standuri a fost din pacate destul de rar dublata de posibilitatea financiara de a achizitiona cate ceva din produse. Nu o spun doar eu, au spus-o mai multi. Dar am avut noroc de vreme buna, iar serile, cand sfarsitul zilei urmat de perioada de odihna era tot mai aproape, au fost unele cu adevarat frumoase. Casuta in care am stat nu era conectata la curent electric dar, ”furand” ideea de la Florin, am aprins lumanarele-pastila in cateva biserici de-ale mele, iar pe altele le-am plasat aprinse printre piesele expuse, astfel incat efectul a fost unul chiar mai bun decat daca as fi avut un bec aprins deasupra lor.



Ii multumesc si pe aceasta cale domnisoarei Johanna Draghici, cea care s-a ocupat direct de Targ pe toata durata lui si sper ca voi mai avea ocazia sa vin in Targu-Jiu si cu ocazia targului intarnational de mestesugari care - am inteles de la cei din partea locului - se va organiza catre sfarsitul verii.

Urmatoarea oprire: saptamana aceasta, de Inaltarea Domnului, la Pitesti, la Targul Mosilor de Vara. Cativa din cei prezenti la Targul din Targu-Jiu vor veni si acolo, ceea ce ma bucura (pe o parte i-am invitat sa ia legatura cu directoarea Centrului de Creatie Populara valcean, doamna Elena Stoica, pentru o posibila participare la tmanifestarea similara ce se va organiza la Ramnicu Valcea in 25-26 iulie anul acesta; m-as bucura, la fel, sa-i revad si aici).